- ciabare
- cia·bà·rev.intr. (avere) RE tosc.ciarlare ad alta voce e in tono saccente; spettegolare\DATA: 1865.ETIMO: voce onom.
Dizionario Italiano.
Dizionario Italiano.
ciaba — 1cià·ba s.m.inv. RE tosc. spreg., pop., ciabattino {{line}} {{/line}} DATA: 1618. ETIMO: da ciabattino con apocope. 2cià·ba s.m. e f.inv. RE tosc. ciarlone, chiacchierone | fare il ciaba, fare il saccente {{line}} {{/line}} DATA: 1865. ETIMO: der … Dizionario italiano
ciabato — cia·bà·to p.pass. → ciabare … Dizionario italiano
cebare — CEBÁRE, cebări, s.f. Plantă erbacee cu flori care la început sunt verzi, iar mai târziu roşietice (Sanguisorba minur). [var.: ceabáre s.f.] – cf. magh. c s a b a i r e. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CEBÁRE s. v. cătuşă,… … Dicționar Român