ciabare

ciabare
cia·bà·re
v.intr. (avere) RE tosc.
ciarlare ad alta voce e in tono saccente; spettegolare
\
DATA: 1865.
ETIMO: voce onom.

Dizionario Italiano.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • ciaba — 1cià·ba s.m.inv. RE tosc. spreg., pop., ciabattino {{line}} {{/line}} DATA: 1618. ETIMO: da ciabattino con apocope. 2cià·ba s.m. e f.inv. RE tosc. ciarlone, chiacchierone | fare il ciaba, fare il saccente {{line}} {{/line}} DATA: 1865. ETIMO: der …   Dizionario italiano

  • ciabato — cia·bà·to p.pass. → ciabare …   Dizionario italiano

  • cebare — CEBÁRE, cebări, s.f. Plantă erbacee cu flori care la început sunt verzi, iar mai târziu roşietice (Sanguisorba minur). [var.: ceabáre s.f.] – cf. magh. c s a b a i r e. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CEBÁRE s. v. cătuşă,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”